S.O.S.! Salvati pe catzelul Bobitza!

Ma tot gandeam ce sa mai scriu zilele astea pe blog, dar ceva REAL, si de folos, nu doar SPUMOS ca sa ma dau rotunda precum balonul, si mi-am amintit o faza: Acum 2 sapt. o doamna zice intrand in magazin: ,, - Vai Bobitza, ce e cu tine pe aici??? ,, si se uita in spate spre un catel cam ,,deshalat,, - dar cu privire din aia de te topeste...( trantindu-i usa in nas ). Apoi povesteste nonsalanta: ,, Asta era ctelul nostru dar l-am dat la altcineva la curte, ca a zis fiul meu ca daca are copii mici nu mai e cazul sa tina caine, desi stam tot la curte! ,, M-am abtinut cu greu sa ii zic vreo 2, ca sa nu mai spun ca daca ar fi fost magazinul meu as fi poftit-o clar afara!!! De atunci incoace, il tot vad pe Bobitza asta micul prin centru, dand tarcoale la oamenii care par mai de treaba, dar dupa ce se uita la el din treacat sau il izgonesc, oamenii isi vad de treaba lor. Bineinteles ca nu e GRIJA nimanui un caine, daca nici primii stapani nu l-au indragit suficient incat sa il pastreze, DAR, oare cum e posibil sa dai un caine ca nu are rost sa il mai tii??? Pentru ce te-ai angajat sa il tii daca nu l-ai dorit cu adevarat? Oare responsabilitatea, bunul simt, au disparut cu desavarsire? Bineinteles ca e o intrebare retorica, dar CAZUL e real, si daca il vedeti pe acest Bobitza prin centru si stiti pe cineva care i-ar putea asigura un camin, dragoste si o bucata de paine nu ezitati sa il salvati! Are niste latze bietul ce ii atarna, de blana, este negru, are urechile mai mari si de asemenea atarnatoare... Ce mai!!! E frumos foc!!! Azi l-am reintalnit si l-a vazut si Cristi, poate sa va confirme!